Scrisoare catre o amintire

Catre o amintire mereu vie , catre viata , catre inger , cu sentiment de cumplita adoratie…

Te-am visat. Eram la mare. Pe plaja care ma dogorea , stateam cu ochii absenti ascultand zgomotul surd al marii. Nu ascultam rasul strident al oamenilor si nu le invidiam fericirea. Te-am cautat si te-am gasit . In nisipul fierbinte , in razele soarelui , in aripile pescarusilor. Te simteam in gustul sarat al marii , in apusul de soare , in melancolia amintirilor ce mor si in setea de viata. Te descopeream in brizele marii enigmatice. Inotai in valurile Marii Negre , care te atrageau spre larg. Fiind singura , imbratisam aerul si te simteam pe tine. Te zaream in bucuria inocenta emanata de jocurile copiilor , te indentificam cu tot ce intelegeam sau nu intelegeam , te indentificai cu mine , amandoi eram o singura fiinta ce respira clipa ei de fericire.

In cele din urma ai venit. M-ai sarutat iar apoi m-ai intins pe nisipul fierbinte , m-ai dezbracat de haine dar m-ai invelit cu sperante izvorate din radacinile amintirilor din gradina de demult. M-ai posedat si m-ai facut fericita. Cand m-am trezit de-a binelea , ochii imi erau impaienjeniti de lacrimi. Mai ramasesei cu mine doar o clipa in acea dimineata. Sufeream pentru ca nu stiam daca visasem sau daca fusese adevarat. Insa curand mi-am dat seama ca tu , sau eu , sau amandoi nu vom fi niciodata pe plaja Vamii Vechi , in care te-am iubit si m-ai iubit. Nu stiu daca fac bine scriindu-ti , nu stiu cum ar trebui sa ma adresez tie. Nu sunt multe cuvintele ce-mi doresc sa le auzi si am ales blogul pentru ca mi-e teama de reactia ta. Mi-ai fost cel mai bun prieten , insa a trebuit sa renunti la mine pentru a realiza acest lucru. Inca stau si ma gandesc la ce ar fi fost , cum ar fi fost daca… N-am sa-ti cer iertare , dar tot ce imi doresc e sa te aud din nou vorbind , sa te strang iar in brate.

E viata ta acum , iar eu nu urmaresc sa ti-o distrug. Insa mi-e dor de tine.

Definitia unui strigat

Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

Octavian Paler

Stereotip

Traim intr-o vreme a etichetelor. Le lipim cu usurinta pe fruntile preopinentilor nostri fara sa ne gandim prea mult. Ala e rau, ala e prost, ala e fascinant, ala e idiot, celalat e fermecator. Adesea informatiile pe baza carora aplicam judecati de valoare sunt infime. Pofta de a judeca e insa de neostoit. Si uite asa, usor, usor incepem sa emitem si pretentii de la oamenii pe care i-am judecat in goana lumii noastre. Pretentii conforme cu asteptarile noastre.

Nu va mai grabiti.Renuntati sa va improprietariti cu adevaruri incontestabile in ceea ce-i priveste pe semenii vostri. Adevarul e o chestie de perspectiva. Iar perspectivele se schimba. In functie de locul pe care ni-l alegem ca sa privim.

Mai multe aici .

Despre…

Vreau sa ies . . . vreau sa evadez din lumea in care am picat ca o nuca , din gura unei pasari urate , negre , care face un zgomot oribil , mai ales in zilele de iarna , si care pare sa vrea totul pentru ea . Viata , pentru mine , e doar o banalitate reala . . .  un esec total din partea divinitatii . Poate ,  daca nimic din tot ce exista nu ar fi existat . . . totul ar fi fost mult mai bine . . . nu ar fi fost diferentele intre lumina si intuneric , nu ar fi fost rasismul . . . nu ar fi fost diferentele cauzate de saracie . . . si nu ar mai fi fost oameni care  n-au ce sa manance sau  nu au unde sa doarma , in serile incredibil de geroase din iarna .

Ma uit in jurul meu si vad ca nimanui nu-i pasa . . . Romanie , asta e viata perfecta ? Viata pe care o vrei tu pentru poporul tau ? ?  Suntem acuzati tot mai des de furturi , crime si violuri . . . Oare asa a vrut divinitatea ? Nu . . . cu siguranta . Totul a fost planificat sa fie altfel . . . si atunci apare intrebarea : din vina cui , Romania a ajuns ce este astazi ? Si nu doar Romania , ci intreaga lume . . .

Si mai sunt condamnata deoarece sunt convinsa ca el nu exista . . . dar ce argumente imi aduceti ? Ca el a facut lumea . . . lumina si intunericul . . . adam si eva . . . sa fim seriosi !! Nu e nici o dovada . . . toate sunt banalitati . . . aberatii care dau oamenilor o speranta . . . aceea k exista cineva caruia ii pasa de viata lor . M-am trezit de ceva timp din visul idiot care incearca sa ma cuprinda cu orice pas .

Unde imi sunt aripile atunci cand vreau sa zbor ? Unde este dragostea , atunci cand o caut cu disperare ? Ma dor toate astea . Si atunci , ce speranta am eu in el ? Totul e relativ . Nimic nu exista , nimic nu e real . Toata chestia asta cu asa-zisul „dumnezeu” pare sa fie , cel putin pentru mine , o poveste idioata care de mult nu mai are farmec ; nici macar nu mai poate fi folosita pentru a-i adormi pe cei mici . Daca va citi cineva asta va spune cu siguranta ca nu sunt normala doar pentru ca sunt realista . Oricum , nu mi-a pasat niciodata de ceea ce a zis lumea . De ce mi-ar pasa acum ?

E vorba despre viata mea , despre copilul rebel ce zace in mine , dar care , poate , niciodata nu va avea curajul sa se afirme , sa se arate lumii asa cum e , de fapt . Si nu stiu de ce mi-e frica . Poate ca nici nu se numeste frica , acel sentiment idiot . Altii , de fapt , l-ar numi lasitate . Si pe buna dreptate . Cert e ca eu nu stiu ce simt , nu stiu ce vreau , nu stiu sa traiesc . Si viata mea e bazata doar pe minciuni stupide . Viata – fericire suprema ? Nu am stiut niciodata cum e sa fii fericita , nu am stiut cum e sa spui „te iubesc” din inima . Fericirea mea e bazata doar pe sentimentele celorlalti . Dragostea o simt doar prin sufletul celorlalti .

Am nevoie de iubire  ca de aer , am nevoie de imbratisari ca de soare , am nevoie de sarutarile lui ca de noptile cu luna plina , am nevoie de cineva care sa ma ajute sa trec peste toate aceste banalitati care ma distrug . Vreau sa ies din infernul ciudat in care am intrat fara sa-mi dau seama , sau poate din vointa celorlalti de a ma distruge . Nu stiu , sincer . Dar banuiesc ca , tocmai pentru faptul ca sunt diferita , multa lume ma invidiaza . Insa , la urma urmei , toti suntem diferiti in felul nostru.

Azi.

Egoism , oboseala.. lacrimi. Tocmai tu?  De ce?  Sunt o idioata…. :-j

Te vad , te simt , zambesc…

Esti cel mai mut prieten al meu. Citat de politete, iubit amant al tacerii. Te strecori pe neobservate sa ma incerci cu latimea unui deget. Te iscalesti tiptil pe pasii mei, pe care ii invarti, ii joci, ii seceri. Esti un egoist care plange plantele in momentul taierii, dar care poarta manusi cand impunge acul la cusut. Esti expresia cinstita ce reproduce in glas sau gand povestile mele fugare. Te vad cand vii, sunt trista cand pleci. Te simt ordonandu-ma pe litere, inganand duhul toamnei, mirosindu-mi coregrafia. Ca pe o sursa de hrana, neglijata in salbaticie. Dantuita de pradatori sentimentali rapiti de hotia noptii. Te simt dependent de fiecare calatorie pe care ti-o promit, te vad chircit in ranita atarnata aripilor. De dragul unui zbor, frant de pocnitura unei bomboane de ciocolata. Simt cand te intorci rascolit, vijelios, orbecaind dupa o punte, o inflacarare, un colac. Te vad concediat de la felicitari, mese si dansuri. Ca o barza fortata sa paraseasca stolul catre Africa. Te vad rugand frumosul sa se cuibareasca in vizuina palmelor tale, satule de rugi amortite. Te simt ca n-ai ce spune, pentru ca altii iti vand timpul. Poate pentru ca, te-au transformat intr-un musuroi ce-ascunde fosilele unor vise. Te vad destramat de tot ce te imparte in putin, pentru tot mai multe. Si nu stiu cum sa te refac din cioburi, intr-un cuib de lacramioare ocrotit de indrazneala unei raze. Te simt imparfumat cu mine ca si cand ai razui lenes coaja unei portocale zemoase. Te simt incercandu-mi intelegerea, compunandu-mi rabdarea. Te vad leganand intunericul, ca tu sa mai prinzi o zi. Te simt asteptandu-ma la coltul unui bob. Oftand ca o gazela imbratisata de spini ce-o scapa de la moarte. Te vad, drag prieten mut. Te simt ca pe un fluture ce mi se zbate-n par. Si zambesc aplaudandu-te ca pe o capodopera. Zambesc inundata de eliberarea ta, platita cu toate simtirile. Pe care n-as fi stiut ca le am, daca nu te-as fi vazut…

Andreea Caprescu. Mai multe aici .

De necrezut..

Cum indraznesti? Sa imi vorbesti despre maturitate , despre ce e josnic si ce nu , despre incredere.. Cum indraznesti sa te consideri deasupra soarelui?  Sa te consideri mai presus de lumea intreaga sau mai sus decat mine? Cum indraznesti sa fii atat de egoist si sa consideri ca ti se cuvine totul? Ca doar tu meriti sa fii fericit? Ca pentru altii viata e inchisa intr-un glob de sticla.. Ma dezamagesti. Cu atat mai mult cu cat nu stii ce se intampla. Cu atat mai mult cu cat observ cat de putin ma cunosti. Cu atat mai mult cu cat imi dau seama ca am pierdut vremea.. Si pentru ce? La urma urmei , cuvinte urate sunt la tot pasul. Si nu e nevoie de dragoste pentru a le capata.  Nu esti in masura sa ceri justificari. Si mi-e groaza de ceea ce va urma. Pentru tine? Indiferenta.. si un strop de ura. Unul azi , si inca unul maine.  Depinde ce decizii urmeaza sa iei.. poate atunci vor fi mai multi..si mai multi.. pana cand imi vei fi departe.. de inima , de suflet , de ganduri..  Si pentru timpul ce-a trecut fara sens..

XII-D

Am cei mai tari colegi din lume!! multumesc 12 d ))   sunteti the best , really ) va iubeeeeescccc!!!! Si o sa-mi fie tare dor de voi..nemernicilor..  abia ne-am regasit si in putin timp o sa ne despartim..din nou.. promit ca am sa scriu un post dedicat voua pana atunci.. cateva poze sa vada toata lumea ce colegi am :X

Despre..?

Despre ce? Nu mai am idee despre ce sa mai scriu. Viata mea e din nou monotona. Ma rog, asa cred eu…in schimb,altii… Incep sa aud iar tot felul de vorbe prin targushor. Adevarate sau nu, problema nu e a mea , iar decizia ramane a voastra , daca sa credeti sau nu.. m-am saturat sa raspund tuturor reactiilor cretine si m-am saturat sa fiu in atac. Ba din contra , de-acum aveti voie sa spuneti tot ce va trece prin cap..daca va mananca limba Asta dovedeste cat de inapoiati sunteti pe toate planurile ( ma refer strict la cei care au ca singura ocupatie barfa). Problema voastra , eu nu am nimic de pierdut , pentru ca cine ma cunoaste stie de ce sunt capabila si de ce nu.

Astept sugestii pt noi postari. Mie mi s-au epuizat resursele.

Acestea fiind spuse , o saptamana frumoasa tuturor!

http://kyoteea.wordpress.com

E adevarat, ai scapat si de data asta.  nu te-ai uitat in ochii mei. ai scapat.

sa spui buna dimineata, la revedere, mi-a placut, te-am placut, mi-e dor de tine, te astept ai scapat de toate astea.

ai trecut peste. printre. dupa. mine

ai fortat usa si ai iesit din inchisoare in care ne regasim unul pe celalalt, de atata amar de vreme.

pentru totdeauna. pentru tot timpul cat ne-a mai ramas. mi-a mai ramas

asa sunt eu, foarte intima. foarte aproape, foarte fierbinte, foarte in. sau deloc

inima ta a fost odata aici, pe taramul asta nechibzuit care primeste ofranda zbaterilor mele.  si pentru un timp, inima mea a incetat sa se zbata.

dar ai scapat, tu, cel din urma ajuns. cel dintotdeauna asteptat. vrand sa scapi ai scapat

si nu o sa te mai primesc niciodata inapoi

caci aici

nu e loc pentru doua inimi.

pana si a mea, antrenata, se sufoca uneori

in zile obisnuite, spre exemplu,

astazi.

Mai multe aici